Hesperian Health Guides
Învăţarea limbajului mimico-gestual de către părinţii copiilor surzi
HealthWiki > Să ajutăm copiii surzi > Capitolul 8: Învăţarea folosirii limbajului mimico-gestual > Învăţarea limbajului mimico-gestual de către părinţii copiilor surzi
În continuare este relatată o poveste despre un grup de mame din India cu copii surzi, care locuiesc în Anglia şi care au învăţat limbajul mimico-gestual britanic de la un profesor surd. Înainte de a învăţa limbajul mimico-gestual, copiii şi părinţii aveau probleme de comunicare deoarece le era foarte dificil să se înţeleagă. Învăţarea limbajului mimico-gestual a schimbat această situație.
Folosirea semnelor dincolo de barierele de limbă
Lisa este o femeie de origine britanică care s-a născut surdă. După ce a treminat şcoala de instruire pentru profesori, s-a angajat ca profesor pentru copii surzi. Să îi ajute părinţii copiilor surzi să înveţe limbajul mimico gestual făcea parte din atribuțiile slujbei ei. Printre grupurile pe care Lisa le-a instruit era şi un grup de femei din India care nu vorbeau limba engleză. La început, era foarte dificil pentru Lisa şi pentru mame să comunice. Lisa folosea limbajul mimico-gestual britanic, iar un alt profesor traducea în limba engleză vorbită. Apoi, un alt interpret traducea din limba engleză în punjabi, limba pe care o vorbeau toate mamele.
La început, mamele au învăţat semnele legate de casă. De asemenea, au învăţat semnele referitoare la ceea ce copiii învaţă la şcoală. Aceasta i-a ajutat pe părinți să înțeleagă și să comunice cu copilul lor acasă.
Mai târziu, grupului de mame i s-a alăturat un bărbat. Acesta se ocupa de taţi şi de fraţii mai mari. În ambele grupuri, părinţii cu copii surzi mai mari și-au împărtăşit experienţa cu părinții cu copii surzi mult mai mici. Au fost lăsaţi să-și folosească noile competenţe legate de limbajul mimico-gestual pentru a vorbi despre lucrurile considerate foarte importante pentru ei.
Privind-o pe Lisa lucrând şi predând, părinţii au putut vedea că o persoană surdă poate deveni profesor, îşi poate crea un drum în viaţă şi poate fi respectată de altă persoane. Multe familii din comunitate au învăţat ceva despre persoanele surde şi în acelaşi timp au învăţat să comunice cu copilul lor surd.
Sfaturi pentru adultii care invata limbajul mimicogestual
Limbajul mimico-gestual depinde foarte mult de modul în care sunt exprimate lucrurile cu ajutorul întregului corp. Felul în care staţi şi expresiile feţei, toate comunică la fel ca şi mâinile.
| Observati cum expresia fetei se schimba cand pune o intrebare, “Ce sa facem?” in limba semnelor. | ||
 |
 |
 |
| ce | noi | a face |
Persoanele surde privesc faţa persoanei cu care comunica – nu numai mâinile persoanei respective – aşa cum auzitorii se privesc unul pe altul atunci când se asculta
- Spuneţi ceea ce doriţi. Nu va fie frica să faceţi greşeli sau să va purtaţi prosteşte.
- Folosiţi tot şi orice va ajuta sa comunicaţi: gesturi, expresii ale feţei, mişcari ale corpului, arataţi cu degetul, faceţi semne, utilizaţi dactileme (formarea cuvintelor utilizând semne pentru fiecare litera). Încercaţi sa comunicaţi o idee sau o propoziţie simpla fara să folosiţi semne formale. Folosiţi doar gesturi, expresii ale feţei şi arataţi cu degetul. Chiar şi atunci când nu ştiţi sau aţi uitat un semn formal, încă puteţi comunica cu persoana surda în aces mod.
- Fiecare persoana învaţa o limba într-un mod diferit şi într-un ritm diferit. Învaţaţi cât de mult puteţi. Nu va faceţi griji pentru ceea ce au învaţat sau nu alţii. Scopul este sa va ajutaţi copilul, nu sa concuraţi cu alte persoane.
- Pentru a învaţa într-adevar limbajul mimico-gestual, foflosiţi-l adesea cu persoane care fac semne.
Învaţarea limbajului mimico-gestual nu este un lucru uşor. Nu trebuie sa uitaţi faptul ca este important ca copilul dumneavoastra sa vorbeasca o limba comuna care sa fie utilizata şi de ceilalţi membri ai familiei. Continuaţi sa exersaţi limbajul mimico-gestual. Daca nu îl folosiţi, acesta se pierde – la fel ca orice alt limbaj pe care îl învaţaţi.