Hesperian Health Guides
Lucrul pentru schimbare
HealthWiki > Să ajutăm copiii surzi > Capitolul 15: De ce îşi pierd copiii auzul şi ce putem face > Lucrul pentru schimbare
Povestea lui Ruk
Când Ruk s-a născut într-un sat din Nepal, mama sa s-a chinuit o perioadă lungă de timp să nască. La început a crezut că pruncul ei nu va putea respira. Ca sugar, Ruk plângea noaptea şi părea că are mereu febră sau că este răcit.
Ruk se juca pe podeaua din pământ şi afară unde familia sa împrăştia fânul şi porumbul la uscat şi separa boabele de orez de praf şi restul plantelor. Găini, capre şi un câine trăiau în aceeaşi curte. Lui Ruk îi plăcea să stea să se uite la mama sa cum gătea la cuptorul deschis, chiar dacă fumul de la lemne îi intra în ochi şi îi făcea nasul să curgă.
Pe măsură ce Ruk creştea, mereu îi curgea nasul. Câteodată avea dureri de urechi foarte mari la ambele urechi, ce adesea puroiau. Îi plăcea să înoate în micul râul al satului, dar acest lucru îi sporea şi mai mult puroiul.
Când Ruk a început să meargă la şcoală, era încet la învăţat şi nu foarte bun la citit. Profesorul se supăra deoarece credea că Ruk nu îi dă atenţie. Dar Ruk avea probleme în a-l auzi pe profesor. Aşa că, pentru a evita să intre în probleme, Ruk stătea în spatele clasei. Copiii îl tachinau. El vorbea într-un fel ciudat şi era greu de înţeles.
Într-un final părinţii lui Ruk au hotărât că nu merita să îşi cheltuiască banii pentru uniforma sa de şcoală, pentru cărţi şi creioane dacă el nu avea de gând să înveţe. Aşadar, Ruk nu a mai mers la şcoală. În schimb, căra lemne pentru foc, hrănea animalele şi curăţa oalele mamei sale.
Într-o zi, Ruk a avut o durere foarte mare de urechi ce a durat mai multe zile. Urechea s-a umplut de puroi şi o umflătură i-a apărut după ureche. În cele din urmă tatăl său l-a dus la vraciul satului, dar medicamentele nu i-au vindecat umflătura. Tatăl lui a trebuit să-l ducă la un punct medical din alt sat. Cadrul medical de acolo a curăţat abcesul din spatele urechii, i-a făcut o injecţie şi i-a dat un sirop cu antibiotic de luat timp de o săptămână.
După câtva timp, Ruk a avut din nou dureri grave. Ambele urechi îi miroseau foarte urât şi îi curgea puroi foarte mult din ambele urechi. Gâtul i s-a umflat și avea febră foarte mare. Cadrul medical le-a spus să-l ducă pe Ruk la spitalul din oraş. Părinţii lui Ruk aveau puţini bani şi nu ştiau unde aveau să stea, dar au urmat sfatul cadrului medical.
Ruk era pe moarte deoarece infecţia ajunsese la creier şi la vasele de sânge. La spital, i s-au dat multe medicamente dar era încă foarte bolnav. Din fericire, un doctor ORL care era în vizită i-a curăţat puroiul din abces, a înlăturat o parte mare de os infectat şi i-a reparat timpanul. Doctorul le-a explicat cum să se aibă grijă de urechile lui Ruk şi a spus că Ruk va trebui să poarte o porteză auditivă. Părinţii lui Ruk doar se uitau la doctor şi dădeau din cap.
De ce nu a mai mers ruk la scoala?
Ruk a vrut într-adevăr să meargă la şcoală şi să înveţe ca şi ceilalţi copii. Copiii care îşi pierd auzul rămân neajutoraţi dacă profesorii, familia şi prietenii nu ştiu cum să comunice cu ei. Dacă şcoala şi profesorul ar fi ştiut că Ruk nu putea auzi bine, poate ar fi încercat să comunice altfel cu el. Ar fi putut să le explice celorlaţi copii că infecţiile la nivelul urechilor pot provoca pierderea auzului la copii. Dacă şcoala l-ar fi acceptat pe Ruk şi l-ar fi ajutat să înveţe, el şi-ar fi făcut prieteni şi ar fi avut un viitor mai bun.
Oamenii pot schimba condiţiile in care copiii isi pierd auzul
Comunităţile care lucrează pentru schimbare sunt puternice. Iată niște exemple:
- Oamenii pot organiza campanii locale sau naţionale de imunizare împotriva bolilor din copilăriei. Cadrele medicale pot folosi materiale simple educativmedicale cu părinţi, copii, profecori, şi alţii.
- Cadrele medicale, profesorii şi asistenţii sociali pot fi pregătiţi să recunoască, să trateze şi să prevină infecţiile cronice ale urechilor şi alte cauze de pierdere a auzului la copii.
- Oamenii pot cere guvernului să scoată pe piaţă medicamente la costuri acceptabile pentru tratamentul bolilor copiilăriei, inclusiv infecţiile la nivelul urechii, şi pe care farmaciile şi clinicile din comunitatea lor să le aibă pe stoc.
- Oamenii pot de asemenea să colaboreze pentru a înlătura barierele de comunicare ce transformă surditatea într-un handicap. Ei pot să înveţe ei înşişi limbajul mimico-gestual, şi pot conlucra pentru a oferi oportunităţi educaţionale pentru copiii cu deficienţe auditive.
Îmbunătăţirea stării de bine a întregii comunităţi va ajuta la prevenirea şi la vindecarea multora dintre problemele care cauzează pierderea auzului. Atunci când bogăţia unei ţări este împărţită pentru binele tuturor, toţi oamenii – bărbaţi şi femei, mame şi copii – pot beneficia de îngrijiri medicale adecvate, infrastructură şi mijloace de comunicare pentru a primi atenţie medicală atunci când este nevoie şi suficientă mâncare şi apă curată pentru a-i ajuta să crească puternici şi să rămână sănătoşi.