Când aflaţi despre deficienţele de auz ale copilului

Vestea că un copil are deficienţe de auz sau că este surd poate fi foarte supărătoare, chiar şi pentru familiile care au rude surde sau cu deficienţe de auz. Aşa şi este normal. Vă veţi simţi probabil:

Nu ştiu nimic despre surditate. Cum mi-aş putea ajuta oare copilul?

îngrijoraţi

vă va fi frică de ceea ce înseamnă surditatea şi frică de viitor	Cum se va căsători copilul meu şi cum îşi va câştiga existenţa?
negare	Copilul meu va auzi bine dacă voi găsi tratamentul potrivit.
furie referior la ceea ce s-a întâmplat	Nu este drept că s-a întâmplat asta familiei mele.
singurătate	Nimeni nu ştie cum este. Nimeni nu mă poate ajuta.
vinovaţi pentru ceea ce credeţi că aţi făcut și a cauzat surditatea	Dacă aş fi mâncat mai bine în timpul sarcinii, acest lucru nu s-ar fi întâmplat.
ruşine pentru deficienţa de auz a copilului	Ce vor crede vecinii?
tristeţe, neputinţă sau nici un fel de sentiment (depresie)	Mă simt atât de lipsit de speranţă...
acceptarea situației ca fiind o decizie a sorţii sau ca o pedeapsă	Nu putem face nimic ca să schimbăm cursul. Aceasta este soarta noastră.