Hesperian Health Guides

Cum să vă ocupaţi de comportamentul copilului

Surditatea nu provoacă un comportament greşit, cu toate că poate părea aşa. Un copil cu deficienţe de auz comunică în principal prin comportamentul său – la fel ca un copil auzitor ale cărui abilităţi sociale nu s-au dezvoltat încă.

Părinţii trebuie să acorde o atenţie deosebită felului în care se comportă un copil surd sau cu deficienţe de auz. Este nevoie de răbdare pentru a înţelege ce încearcă să vă comunice copilul prin comportamentul său şi să învăţaţi cum trebuie să comunicaţi aşteptările dumneavoastră.

Învăţaţi să recunoaşteţi semnalele care vă spun că se anunţă un comportament problemă.


A woman speaking to an unhappy boy; another woman stands near by thinking.
Paulo, trebuie sa mergem acasa chiar acum.
Paulo arata surprins si nefericit. Ar putea sa se apuce de tipat si
plans.
Dacă Paulo ar fi putut auzi, ar fi auzit-o pe mama şi pe bunica sa vorbind şi ar fi ştiut că ele se pregăteau să plece în curând.
Astfel, ar fi fost pregătit pentru ceea ce avea să se întâmple.

Din moment ce Paulo are deficienţe de auz, el este surprins în momentul în care bunica sa îi spune că trebuie să plece acasă. La fel ca Paulo, copiii surzi au parte de surpize mereu.

Copiii auzitori învaţă să se comporte corect mult mai uşor și la o vârstă fragedă decât copiii cu deficienţe de auz. Copiii au perioade în care spun "Nu" la tot ceea ce părinţii îi roagă să facă. Aceste comportamente pot fi foarte frustrante pentru familia unui copil, dar ele sunt normale şi dispar de obicei atunci când copilul învaţă să se auto-controleze.

An unhappy girl rubs her eyes and cries.
Aaaah!

Este mult mai dificil pentru un copil cu deficienţe de auz să se auto-controleze. Atunci când oamenii nu pot comunica cu copiii surzi, aceştia devin frustraţi, supăraţi sau nervoşi. Ei nu pot înţelege de ce trebuie să facă anumite lucruri sau ce se întâmplă în jurul lor.

Încercati sa preveniti problemele inca de la inceput

Atunci când copilul dumneavoastră nu se comportă frumos, întrebaţi-vă "Ce încearcă să îmi spună copilul meu?", "De ce are nevoie?". Reţineţi faptul că modul în care copilul se comportă este una din modalităţile în care acesta comunică cu dumneavoastră. Deoarece nu poate comunica nici prin cuvinte şi nici prin semne, el adesea încearcă să vă transmită ceva prin comportamentul său.

Anumite probleme de comportament pot fi evitate dacă înţelegeţi cauza acestor probleme. Se poate ca acest copil:

  • să aibă nevoie de atenţie. Se poate să fi învăţat că primeşte mai multă atenţie dacă se comportă urât.
HCWD Ch10 Page 126-1.png
  • să fie obositsă îi fie foame sai să îi fie frică de ceva.
  • să nu înţeleagă ce vreţi. Sau poate doreşte ceva dar nu este capabil să comunice astfel încât să puteţi înţelege.
  • să fi fostderanjat sau tratat urât de către alt copil sau adult.
  • să copieze comportamentul unui alt copil.
  • să nu fie capabil să ajungă la înălţimea aşteptărilor. Sau poate încearcă să reziste limitelor pe care le-aţi impus, sau vă arată că nu vrea să facă ce doriţi dumneavoastră.


Chiar dacă dumneavoastră înţelegeţi de ce este supărat copilul dumneavoastră, vor exista momente în care se va supăra indiferent de ce veţi face. Dar dacă vedeţi comportamentul unui copil ca şi modalitate a sa de comunicare, veţi putea să vă ocupaţi de nevoia copilului înainte ca aceasta să devină o problemă.

Cum se stabilesc limitele

A man scolding his daughter, who looks confused and cries.
???
Anita nu intelege ce ii spune tatal ei.

Chiar şi atunci când copilul se comportă frumos, există momente în care trebuie să îi spuneţi copilului "Nu" şi să stabiliţi o serie de limite referitor la comportamentul său. Aceast lucru se poate întâmpla pentru ca el să fie în siguranţă sau pentru că nu se comportă frumos sau pentru că vrea să facă ceva ce nu îi dați voie. Copiii de vârste diferite trebuie să aibă limite diferite. Limitele pe care le stabiliţi se vor schimba pe măsură ce copilul creşte şi învaţă cât mai multe despre lumea în care trăieşte.

Pentru că are deficienţe de auz, uneori copilul dumneavoatră nu înţelege ce vreţi de la el. Când îi spuneţi "Nu" sau îi spuneţi copilului ceea ce vreți ca el să facă, se poate să nu aveţi abilităţi de comunicare suficiente pentru a îl face să înţeleagă. Se poate să credeţi că vă ignoră sau că nu se comportă frumos când, de fapt, el nu înţelege ce vreţi sau nu vreţi să facă.

Când vreţi să impuneţi o limită în comportamentul copilului sau să schimbaţi ceea ce face copilul:

  1. Spuneţi-i. Înainte să îi spuneţi "Nu", gândiţi-vă bine. Când spuneţi "Nu" trebuie să fiţi fermi.
    A man speaking to his son as he leaves.
    Nu, trebuie sa stai aici.

    Dacă îl lăsaţi să vă facă să vă răzgândiţi prin comportamentul său greşit, atunci el va învăţa să se poarte urât pentru a obţine ceea ce doreşte.

    Odată ce îi spuneţi că nu poate face un lucru sau avea un lucru, nu trebuie să vă răzgândiţi doar ca să îl faceţi să se oprească din plâns.


  2. Arătaţi-i ce vreţi să spuneţi
    A woman holding glasses and signing to her small boy.
    Sunil, acestia sunt ochelarii lui tata. Ei nu sunt pentru joaca!
  3. Folosiţi desene pentru a face cererea mai clară.
    A man speaking to his son as they cover a well.
    Trebuie sa acoperi putul, altfel cineva ar putea cadea in el.
    Desenele sunt în special de ajutor pentru lucrurile care sunt foarte greu de comunicat – cum ar fi felul în care acţiunile copilului îi afectează pe alţii.
  4. Ajutaţi-l să facă ceea ce îi cereţi.


Dacă un copil surd are probleme în a înţelege ceea ce îi cereţi, arătaţi-i prin fapte ce vreţi să spuneţi.

Modalitati de a dirija un comportament care nu este corect

HCWD Ch10 Page 128-1.png

Familiile cu copii surzi se pot confrunta cu probleme de comportament pe care nu ştiu cum să le rezolve. Uneori folosesc soluţii care funcţionează pe moment – chiar dacă acestea nu îl ajută pe copil să îşi formeze un comportament frumos. În continuare este prezentată o listă cu lucruri care nu funcţionează aşa cum trebuie:

  • Folosirea comenzilor fără a explica motivele şi ceea ce vreţi să spuneţi. Aceasta îl împiedică pe copil să ia decizii bune de unul singur.
  • Pedepsirea unui copil surd mai mult decât pe altul. Abuzul fizic poate face ca un copil să devină depresiv sau violent.
HCWD Ch10 Page 128-2.png
  • Acceptarea comportamentului greşit a unui copil cu deficienţe de auz să continue fără a fi corectat. Aceasta îl poate face să devină mai izolat din punct de vedere social.
  • Reţinerea unui copil cu deficienţe de auz acasă mai mult decât pe alţi copii. Aceasta împiedică dezvoltarea socială a copilului.


În timp ce aceste metode pot funcţiona pe moment, acestea nu îl vor ajuta pe copil să înveţe cum să se comporte sau cum să interacţioneze cu ceilalţi oameni.

Toţi părinţii îşi doresc ca copiii lor să se comporte frumos, să crească şi să fie acceptaţi de către membrii comunităţii. Pentru ca acesta să îşi dezvolte autocontrolul, auto-controlul părintelui trebuie să reprezinte un model. Arătaţi-i copilului tipul de comportament care face din oricine o persoană bună

Cum să vă ajutaţi copilul să se calmeze atunci când se comportă urât
A boy sits in a corner while his mother cooks. A clock is on the shelf.

Atunci când copilul se comportă urât, luaţi-l întrun loc separat şi faceţi-l să stea liniştit 5 minute (mai puţin chiar pentru un copil foarte mic). Dacă încearcă să plece până la expirarea timpului, puneţi-l să stea din nou. Nu îl lăsaţi singur. Puteţi proceda astfel pentru a îi oferi şansa copilului să se gândească la comportamentul său şi la cum îl poate îmbunătăţi. Aceste "pauze" vă oferă şi dumneavoastră posiblitatea să vă calmaţi atunci când sunteţi frustraţi şi supăraţi.

A frustrated woman signing to her small boy.
Omar, nu e bine sa il lovesti pe tatal tau. Hai sa ne gandim la alta cale de ai spune ca esti suparat.

Înainte de a îl pune să stea cuminte pentru câteva minute, ţineţi-l bine şi explicaţi-i cum doriţi să se comporte. Atunci când s-a calmat, comunicaţi cu el şi explicaţi-i de ce a avut nevoie de această "pauză" şi felul în care comportamentul său îi afectează pe ceilalţi. Amintiţi-i mereu că vă place de el, dar nu vă place felul în care s-a comportat. Încurajaţi-l să vorbească sau să facă semne legat de ceea ce s-a întâmplat şi de cum trebuia să reacţioneze. Ajutaţi-l să înţeleagă de ce a avut nevoie de această "pauză".

Ce trebuie să faceţi dacă copilul are un acces de furie

La fel cum se întâmplă şi cu mulţi alţi copii, furia copilului dumneavoastră se poate transforma într-un "acces de furie". Un acces de furie apare atunci când un copil îşi pierde complet controlul şi țipă, dă din picioare, loveşte şi plânge. Copiii care nu pot comunica uşor sunt cei care prezintă de obicei astfel de crize, şi poate fi dificil să fie calmaţi.

Este foarte important ca dumneavoastră să rămâneţi cât de calm puteţi. Gândiţivă 1 minut la ce trebuie să faceţi. Iată câteva modalităţi utile de a ieşi dintr-o astfel de situaţie:

  • Odată ce şi-a pierdut controlul, nu încercaţi să îi mai explicaţi nimic. Nu este momentul pentru o discuţie.
  • Nu îi răspundeţi la ţipete şi la lovituri, dar nu îl lăsaţi complet singur. Comportamentul său poate să îl sperie şi are nevoie de dumneavoastră alături pentru a se simţi în siguranţă.
A man and 2 children eating at the table while a small angry boy is led away by a woman.
Daca puteti indepartati copilul de locul unde are accesul de furie.
  • Nu îi trageţi nicio palmă la fund, nu îl pişcaţi şi nu ţipaţi la el. Toate acestea nu vor face decât ca lucrurile să se înrăutăţească. Dar nu îl lăsaţi să vă lovească. Puteţi să îl ţineţi, dar numai pentru a îl împiedica să se rănească, să vă rănească pe dumneavoastră sau să strice lucruri.
  • Încercaţi să îl distrageţi în timpul unei crize. De exemplu, dacă ţipă pentru că i-aţi luat ceva din mână, puteţi încerca să îi oferiţi alt lucru pe care îl doreşte sau arătaţi-i ceva neobişnuit. Acest lucru se poate aplica mai bine la copiii foarte mici.


Dacă acest acces de furie se manifestă ca răspuns la o limită pe care aţi stabilit¬-o, nu permiteţi schimbarea limitei datorită comportamentului copilului. Dacă cedaţi datorită comportamentului copilului, el va învăţa că poate obţine ceea ce vrea dacă are un acces de furie.

A woman holding her crying child.

Atunci când copilul se comportă urât sau are un acces de furie în public

Dacă un copil se comportă urât în public, scoateţi-l din grupul respectiv. Încercaţi să vă comportaţi cu clam şi fără să vă enervaţi. Scoateţi copilul din magazin, din super market sau de oriunde se petrece evenimentul respectiv. Dacă puteţi, găsiţi un loc liniştit în care să se calmeze. Dacă este necesar, puneţi pe cineva să stea cu el până ce terminaţi ce aveţi de făcut.

Poate părea mai simplu să ţineţi copilul acasă decât să vă faceţi griji despre comportamentul acestuia în public. Dar este important ca toţi copiii să înveţe să se comporte în public şi cum să facă parte din societate.

Actiunile noastre sunt puternice puncte de referinta

Ca în fiecare familie, este foarte important pentru o familie care are un copil surd să stabilească un bun exemplu. Familia trebuie să se comporte aşa cum își doreşte ca şi copilul lor să se comporte şi să îşi încurajeze copilul explicându-i ce fel de comportament îşi doresc. Dar nu este uşor să stabiliți un exemplu bun şi, în același timp, să vă încurajaţi copiii să se poarte frumos.

A girl points and signs to her little brother.
Nu, Oscar!

Creşterea copiilor mici poate fi adesea frustrantă. Şi atunci când şi comunicarea este dificilă, este și mai dificil să învăţaţi un copil cum să se comporte. Deoarece comunicarea cu copiii surzi este mai dificilă, părinţii şi alţi îngrijitori pot deveni frustraţi şi pot începe să îi lovească sau să îi scuture mai mult decât pe copii auzitori. A se vedea Capitolul 14 pentru mai multe informaţii legate de părinţi şi îngrijitori.

Poate fi dificil pentru unele persoane să își schimbe felul în care își educă copiii. Majoritatea oamneilor îşi educă copiii exact în acelaşi fel în are au fost şi ei educaţi ca şi copii. Dar când avem de-a face cu propriile frustrări fără să devenim violenţi, transmitem copiilor noștri un mesaj puternic conform căruia şi ei la rândul lor îşi pot stăpâni frustrările fără a fi violenţi. Iată o poveste despre un grup de părinţi care s-au străduit să schimbe modul în care își educat copiii.

Un grup de părinţi din Mexic au găsit o altă cale de a-şi educa copii

În Oaxaca, Mexic, a fost iniţiat de către un asitent social şi un profesor un program preşcolar pentru copiii surzi. În fiecare zi, părinţii veneau la şcoală împreună cu copiii. Părinţii participau la activităţi împreună cu copiii lor şi se suţineau reciproc.


După un timp, părinţii au început să observe cât de des îşi loveau sau îşi scuturau copiii surzi. Au discutat despre aceasta cu asistentul social şi au hotărât că trebuie să găsească o altă cale de a îşi educa copiii. Asistentul social a explicat ideea de "pauză": scoaterea copilului din situaţia problemă punându-l să stea cuminte câteva minute.


Părinţii au decis că i-ar ajuta să nu îşi mai lovească copiii dacă s-ar amenda cu câţiva pesos de fiecare dată când îşi loveau sau scuturau copiii. Au pus o cutie goală pe un raft în care să pună banii. La început, aproape fiecare părinte punea bani în cutie în fiecare zi. Dar aceste amenzi i-au ajutat să se controleze şi să se gândească înainte de a-şi lovi sau scutura copiii.

A small group of men and women talking together.
Maria totdeauna ia lucruri de la sora ei. O lasa pentru ca e mica. Dar creste si ar trebui sa stie.
Hugo facea asa. Il loveam des, dar nu puteam explica de ce e gresit. Eram si suparata si trista in acelasi timp.
Este mai bine pe masura ce invatam sa comunicam. Dar ia mult timp sa invatam! Ma straduiesc sa nu ma infurii.

Pe măsură ce au încercat noi metode şi şi-au îmbunătăţit abilităţile de comunicare, au observat că copiii lor se comportă mult mai frumos. La început, nu părea deloc uşor să schimbe modul în care şi-au educat copiii, dar acum nu îi mai lovesc sau scutură aproape niciodată.



This page was updated:09 aug 2022